miercuri, 2 iunie 2010

One more word and you won't survive



Si cine credea ca totul o sa se termine intr-un mod atat de stupid ? Era un cosmar. Ceva din care ea facea parte acum. O lume noua, o lume in care ea nu era nimic mai mult decat un pion... un pion ce incerca sa se faca observat. A revenit la realitate din " lumea ei roz " mai repede decat se astepta. Nu stia cum sa reactioneze, nu stia ce trebuia sa faca. Era ceva nou petru ea. Trebuia sa faca fata tuturor provocarilor ce o intampinau. Trebuia sa lupte zi de zi. Era o fire puternica. Stia ca o sa reuseasca indiferent cat de mult o va costa asta.


Ti-am spus sa taci. Nu are rost sa te certi cu mine acum. E vina ta ca am ajuns aici. Vina ta ca n-ai stiut sa ma tii departe de tine, desi erai sigur de cum o sa se sfarseasca. Vina ta ca m-ai mintit in felul asta. Vina ta ca nici in ziua de azi nu stii exact ce vrei. Vina ta ca nu ai recunoscut la momentul potriviti ca ma iubesti. Vina ta ca ne-am irosit timpul in felul asta. Vina ta ca nu am stiut cum sa dam un strop de magie a ceea ce a fost, candva. Vina ta ca norii erau gri, iar zilele verzi. Vina ta ca nu ai stiut cum sa ma tii aproape si m-ai lasat sa descopar singura cum e lumea defapt. Vina ta ca asta ne-a dus la puctul final. Vina ta ca eu m-am lasat inca din prima zi, prada vointeilor si gandurilor tale. Vina ta ca nu ai stiut cum sa ma iei, cum sa ma pastrezi si cum sa continui ceva atat de pretios alaturi de mine. Vina ta ca totul capata o nuanta mai placuta privita de undeva de sus. Vina ta tot universul meu depinde de existenta ta. Vina mea ca nu am stiut cum sa ma feresc din calea ta si am ajuns astazi aici, fara nimic doar cu sarutul moritii apropiindu-se din ce in ce mai mult de mine.

PS: One more word and you won't survive
And I'm not scared of your stolen power
I see right through any hour

marți, 1 iunie 2010

Because together we can conquer the world ♥











"Some people come into our lives and quickly go. Others stay awhile, make footprints on our hearts and we are never, ever the same."

"Friendship is always a sweet responsibility, never an opportunity."




PS: dedicated to : Boo, Biut :X, Thea ... and last but not least , Paislea ( AllisterBee )
Stia ca asta era ultima zi in care trebuia sa decida daca ramane cu el. Urma sa plece in USA. Acolo unde o asteptau parintii, acolo unde urma sa-si continue viata. Acolo unde toate visele puteau deveni realitate. Taramul acela magic in care isi dorea sa ajunga inca din copilarie. Dar acum, la final, ceva o impiedica. Mai bine zis, cineva. O persoana draga, o persoana pe care o intalnise de curand dar alaturi de care spera sa-si continue viata. EL era singurul motiv care o mai tinea aici. In jurul lui gravita toata existenta ei. Nu vroia sa faca o drama din asta. Dar lucrurile mergeau atat de perfect intre ei. Aveau o viata superba impreuna. Parca erau decupati dintr-un roman faimos de dragoste.


Si totusi....la cat de bine mergeau lucrurile intre ei, era clar ca totul nu o sa dureze o vesnicie.



luni, 31 mai 2010

Friendship :X





" Iubire ... respect ... loialitate ... astea in mod sigur reprezinta prietenia adevarata. " ( Tara McKenzie )



Pentru ca pe ele le iubesc.
Pentru ca ele imi ridica moralul de fiecare data cand sunt la pamant.
Pentru ca ele ma fac sa zambesc in cele mai dificile / stupide / ingrozitoare momente.
Pentru ca ma iubesc si le iubesc.
Pentru ca ne sustinem mereu.
Pentru ca impreuna ne bagam in cele mai penibile situatii.
Pentru ca toti banii nostrii se duc ori pe mancare ori pe maruntisuri
Pentru ca ne place sa facem karaoke .
Pentru ca nu exista 2 zile la rand in care noi sa nu ne vorbim.
Pentru ca stim sa facem clatite.
Pentru ca vara asta plecam departe, impreuna.
Pentru ca ne plac animalele.
Pentru ca avem o pasiune pentru fotografie.
Pentru ca mereu gasim ceva de facut.
Pentru ca atunci cand ploua afara ne refugiem in London la o cana de ceai si o ciocolata calda.
Pentru ca numai impreuna vom sti cum sa cucerim lumea.
Pentru ca ele sunt tot ceea ce conteaza.
Pentru ca ...


duminică, 30 mai 2010

Love will show you everything

I love you
You love me
Take this gift and don't ask why
Cause if you will let me
I'll take what scares you
Hold it deep inside
And if you ask me why I'm with you
And why I'll never leave
Love will show you everything ♥


Deodata m-a cuprins in bratele lui. Am tresarit. Nu ma asteptam la asta...era mult prea dimineata pentru noi. M-a invaluit in parfumul lui si cu o stare de somnolenta am incercat sa-i zambesc. Era in spatele meu, Era REAL.Si totusi...venise asa devreme. Ii era deja dor de mine, de noi ? L-am sarutat indelung sperand ca acest moment sa dureze o vesnicie. Nu-mi pasa daca ne priveste cineva, daca trebuia sa inceapa ora. Il vroiam acolo, langa mine...poate pentru tot restul zilei, saptamanii, lunii, anilor. Il priveam. Eram ratacita intr-un univers al nostru, Eram poate hipnotizata. Inca il vroiam. Era o intreaga batalie in interiorul sufletului meu. Te doresc. Intelegi ? Acum ma crezi?



Am stat doua ore in cafenea savurand un ceai. Era placut. Razele soarelui ne invaluiau, iar noi eram pierduti in lumea noastra. Era ceva magic. Ceva ce ne apartinea, ceva din care noi faceam parte. Acel sarut, acele imbratisari si acele mangaieri fugare. Acele priviri, acele discutii si intrebari la care incercam amandoi sa gasim un raspuns. Acele cuvinte soptite la ureche, acele secunde, minute si ore in bratele lui. Ce fericire ca esti al meu!

sâmbătă, 29 mai 2010

And what if one day ...


Am avut putin timp in care sa ma gandesc daca ceea ce fac e bine, daca isi are rostul. Iar dupa saptamana care a trecut, am realizat ca nimic nu este mai important decat viata in sine. Pentru ce sa ne zbatem din cauza unor dezamagiri in dragoste, certuri intre parinti, prieteni care sunt plecati prin alte tari sau tot feluri de scandaluri zilnice ? De ce sa nu ne traim noi viata la maxim si sa profitam de orice clipa pentru a face ceva mai bun, ceva folositor, ceva ce ne place ? Pentru ce sa ne complicam noi cu lucrurile astea minuscule ? Crezi ca astea toate duc la ceva folositor ? Crezi ca o sa ai de castigat daca te incarci cu toate grijile astea si pui toate greutatile pe umerii tai ? Clar, nu ai sa rezolvi nimic. Eventual o sa devii mai agitat, stresul o sa te doboare intr-o zi, iar tu, vei fi deja pierdut prin lumea asta ...

Ce-ar fi daca intr-o zi lasi toate astea deoparte si te refugiezi intr-o lume mai buna, o lume in care sa zambesti in fiecare zi tuturor, chiar si strainilor ? O lume in care domina binevointa, bunatatea, intelegerea... Poate asa ne-ar fi mai bine tuturor. Si totusi, cum ar mai fi viata fara toate complicatiile astea?