Friendship :X

" Iubire ... respect ... loialitate ... astea in mod sigur reprezinta prietenia adevarata. " ( Tara McKenzie )

Pentru ca pe ele le iubesc.

Pentru ca ele imi ridica moralul de fiecare data cand sunt la pamant.

Pentru ca ele ma fac sa zambesc in cele mai dificile / stupide / ingrozitoare momente.

Pentru ca ma iubesc si le iubesc.

Pentru ca ne sustinem mereu.

Pentru ca impreuna ne bagam in cele mai penibile situatii.

Pentru ca toti banii nostrii se duc ori pe mancare ori pe maruntisuri

Pentru ca ne place sa facem karaoke .

Pentru ca nu exista 2 zile la rand in care noi sa nu ne vorbim.

Pentru ca stim sa facem clatite.

Pentru ca vara asta plecam departe, impreuna.

Pentru ca ne plac animalele.

Pentru ca avem o pasiune pentru fotografie.

Pentru ca mereu gasim ceva de facut.

Pentru ca atunci cand ploua afara ne refugiem in London la o cana de ceai si o ciocolata calda.

Pentru ca numai impreuna vom sti cum sa cucerim lumea.

Pentru ca ele sunt tot ceea ce conteaza.

Pentru ca ...

Love will show you everything

I love you

You love me

Take this gift and don't ask why

Cause if you will let me

I'll take what scares you

Hold it deep inside

And if you ask me why I'm with you

And why I'll never leave

Love will show you everything ♥

Deodata m-a cuprins in bratele lui. Am tresarit. Nu ma asteptam la asta...era mult prea dimineata pentru noi. M-a invaluit in parfumul lui si cu o stare de somnolenta am incercat sa-i zambesc. Era in spatele meu, Era REAL.Si totusi...venise asa devreme. Ii era deja dor de mine, de noi ? L-am sarutat indelung sperand ca acest moment sa dureze o vesnicie. Nu-mi pasa daca ne priveste cineva, daca trebuia sa inceapa ora. Il vroiam acolo, langa mine...poate pentru tot restul zilei, saptamanii, lunii, anilor. Il priveam. Eram ratacita intr-un univers al nostru, Eram poate hipnotizata. Inca il vroiam. Era o intreaga batalie in interiorul sufletului meu. Te doresc. Intelegi ? Acum ma crezi?

Am stat doua ore in cafenea savurand un ceai. Era placut. Razele soarelui ne invaluiau, iar noi eram pierduti in lumea noastra. Era ceva magic. Ceva ce ne apartinea, ceva din care noi faceam parte. Acel sarut, acele imbratisari si acele mangaieri fugare. Acele priviri, acele discutii si intrebari la care incercam amandoi sa gasim un raspuns. Acele cuvinte soptite la ureche, acele secunde, minute si ore in bratele lui. Ce fericire ca esti al meu!

And what if one day ...

Am avut putin timp in care sa ma gandesc daca ceea ce fac e bine, daca isi are rostul. Iar dupa saptamana care a trecut, am realizat ca nimic nu este mai important decat viata in sine. Pentru ce sa ne zbatem din cauza unor dezamagiri in dragoste, certuri intre parinti, prieteni care sunt plecati prin alte tari sau tot feluri de scandaluri zilnice ? De ce sa nu ne traim noi viata la maxim si sa profitam de orice clipa pentru a face ceva mai bun, ceva folositor, ceva ce ne place ? Pentru ce sa ne complicam noi cu lucrurile astea minuscule ? Crezi ca astea toate duc la ceva folositor ? Crezi ca o sa ai de castigat daca te incarci cu toate grijile astea si pui toate greutatile pe umerii tai ? Clar, nu ai sa rezolvi nimic. Eventual o sa devii mai agitat, stresul o sa te doboare intr-o zi, iar tu, vei fi deja pierdut prin lumea asta ...

Ce-ar fi daca intr-o zi lasi toate astea deoparte si te refugiezi intr-o lume mai buna, o lume in care sa zambesti in fiecare zi tuturor, chiar si strainilor ? O lume in care domina binevointa, bunatatea, intelegerea... Poate asa ne-ar fi mai bine tuturor. Si totusi, cum ar mai fi viata fara toate complicatiile astea?