You will always be my biggest " what if "

Nici nu stiu cum ar trebui sa ma simt dupa un astfel de moment.

Vinovata?

Fericita?

De obicei ti se intampla sa ai o stare de euforie pe care nu o poti relata in cuvinte. De obicei, aceasta stare poate fi usor confundata cu o reactie de nebunie si in doar cateva secunde te trezesti ca cel de langa tine te priveste ca si cum ar fi prima data cand iti descopera acesta parte din tine. Dar tu continui sa fi asa si pe moment nu iti dai seama de modul gresit in care persoana respectiva iti interpreateaza gesturile, cuvintele. 

Te trezesti cu vorbe ce te lasa putin pe ganduri si brusc starea de euforie iti dispare ca si cum nu ai fi avut-o pana acum cateva minute. Continui sa-ti pui aceleasi si aceleasi intrebari gandindu-te daca ceva este in neregula cu tine...dar termini rapid ajungand la concluzia ca : " eu eram doar putin fericit " si atat.

Uneori poate ca e mai bine sa lasi fericirea pe alta zi...gandindu-te ca poate cel de langa tine nu este in starea necesara sa-ti asculte tie toate ideile tale trasnite de moment; sau poate ca te gandesti ca orice ce ai zice nu ar avea nici o reactie fiind prea indiferent la  tot ce se intampla in jurul lui; sau poate ca  simpla lui infatisare mult prea serioasa pentru momentele tale de fericire maxima te impiedica sa-i oferi si lui un gram din entuziasmul si optimismul tau. Dar cine spune ca fericirea vine la pachet cu un multumesc si un eventual zambet? Poate ca de cele mai multe ori chiar asa se intampla pentru ca fericirea e molipsitoare...dar se gasesc ele si exceptiile, iar  cel de langa tine se rezuma doar la a te privi ciudat si de a ramane cu ideea lui ca : "e clar...a innebunit. " . 

Si astfel...tu nu vei putea niciodata sa-i spui ceea ce vrea el sa auda. Acele lucruri ce l-ar putea face fericit.